Mă străduiesc de când ai plecat să înșir câteva cuvinte pe foaie… A trecut atât de mult timp și n-am mai fost capabil să scriu la modul în care să simți că ți se sfâșie inima în piept despre o iubire ce te lasă cu cicatrici pentru că a durut tare rău la plecare; iar acum este vorba despre cea supremă, necondiționată, printre puținele sincere în viață. Probabil majoritatea să nu-și dorească reamintirea unui asemenea sentiment puternic deoarece sunt clipe când bucuria poate lua locul tristeții la fel de rapid ca și cum ai închide sau deschide ușa unei camere. Dar pentru mine este vindecător în spiritul propriu masochist… sau visător, depinde unde trasezi granița.
Experimentez continuu o senzație ciudată de contopire a timpului de parcă ziua aceasta s-a întâmplat cu mult mai mult timp în urmă și totuși este atât de proaspătă în memorie ca și cum s-ar fi petrecut ieri… greu de explicat fiindcă nici mie nu-mi este clară percepția, însă n-o pot descrie mai bine. Iertare pentru ambiguitate! Posibil totul să aibă cauzalitate în faptul că-mi place să-mi las mintea să creeze fantasme cu care să mă contopesc formând o realitate protectoare pentru inima mea. Iar tu știi foarte bine că aceasta a suferit șocuri puternice, dar nimic nu se compară cu senzația de respirație tăiată când mă gândesc că poate, de acolo, ai fi supărată pe mine… lacrimi instant și neputință pentru că nu știu cum aș putea să-ți arăt de aici că totul în acele ultime luni de vară au fost atât de confuze și extrem de grele; partea cea mai tristă este că tu nici n-ai realizat deoarece… nu mai erai tu. Este ultimul lucru pe care mi l-aș dori mai ales că o parte din mine a murit odată cu tine pe 25 august.
Adeseori nădăjduiesc la audiențe în vise pentru ca, în acele câteva clipe petrecute împreună, să-ți cer numai o simplă îmbrățișare, fiindcă nu mai știu cum se simte iubirea. N-aș vrea să-ți zic nimic, nici măcar despre mine, tata, Bianca, Sorin, Adrian și Anais, deoarece aș irosi timpul. O îmbrățișare ar transmite tot ce mi-aș dori și aș primi înapoi tot ce m-ar liniști.
Aș fi vrut să fi avut mai mult timp. Dintr-acela bun, cu banalități despre viață, cu entuziasm pentru viitor, cu griji alungate de cuvinte sincere și motivaționale, cu îndemnuri părintești despre ideea de familie pe care am îngropat-o într-un trecut de care m-am desprins cu greutate și pentru care mă lupt acum s-o dezgrop, cu nepoți răsfățați cu lucruri care nu le plac când sunt mici, dar pe care și le vor dori la maturitate, cu vacanțe care să-mi aducă pe chip zâmbetul moștenit de la tine, cu miros de mâncare gătită și deserturi cu glazură de dragoste… ❤️ Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când ne-am mai adunat toți în jurul aceleiași mese, însă simțurile trecutului le-am păstrat bine în memorie precum cea mai de preț comoară pe care am luat-o cu mine în această călătorie numită viață. Poate, cândva, se vor concretiza din nou. Sunt pregătit să retrăiesc bucuria amintirilor, în viitor.
Sunt sigur că îngerul meu îți duce zilnic rugăciunile mele; acesta este și motivul pentru care te vizitez rar fiindcă nădăjduiesc că sufletul tău este viu. Oare nu aceasta este puterea iubirii? Când ești trist, părăsit, deprimat, nepunticios, te poți întoarce întotdeauna cu gândul la momentele când te-ai simțit cel mai în siguranță, iar pentru mine este atunci când deschideam ușa casei părintești și te auzeam zicându-mi cu atâta bucurie: „Ce face băiatul meu, pe care mi l-a dat Dumnezeu exact așa cum mi l-am dorit?” Iar eu să răspund simplu: „Sărut-mâna, mama!”, știind că totul este bine.
„De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni, 4:18)
Dacă dorești și tu să transmiți cuiva un mesaj în viitor, trimite un e-mail la adresa content@startpr.ro cu subiectul „capsula timpului” și scrie-ne despre la ce te-ai gândit. Pentru mai multe informații despre serviciul „Capsula timpului” oferit de Start PR Agency, click aici.
